Jurnalul Electronic Al Păstorilor, Rom Ed 49, Editia de toamnă 2023

A ministry of…

Author: Dr. Roger Pascoe, President,
Email: [email protected]

I. Consolidarea predicării expozitive: Predicarea din epistole, partea a 4-a: Studiu de caz (continuare): Epistola către Efeseni: „Rămânem uniți: Taina Bisericii”

A. Structura epistolei.

Ca în cazul multora dintre scrierile lui Pavel, epistola către Efeseni este împărțită în două secțiuni:

1. O secțiune doctrinară: „Avem aceeași poziție în Hristos” (1:3-3:21).

2. O secțiune practică: „Avem aceeași trăire/practici în Hristos” (4:1- 6:24).

Legătura dintre cele două secțiuni ale epistolei este conceptul „chemării” lor (4:1). Prima secțiune a cărții le amintește de chemarea lor la o relație nouă cu Hristos și poporul Său, pe când cea de-a doua secțiune a cărții îi învață și îi îndreaptă să trăiască într-un mod care reflectă acea chemare.

Tonul primei secțiuni este mulțumirea față de Dumnezeu pentru poziția noastră spirituală și pentru bogățiile pe care le avem în Hristos - (1) pentru bogățiile pe care le avem în Hristos (1:3-14); (2) pentru transformarea noastră în Hristos (2:1-10); (3) pentru relația noastră în Hristos (2:11-22) – poziția și bogățiile pe care le avem în Hristos reprezintă baza pentru învățăturile practice din cea de-a doua secțiune despre cum să trăim, ca și creștini, în unitate într-un singur trup. Tonul celei de-a doua secțiuni se schimbă vizibil către un ton de îndemnare, când Pavel îi îndeamnă să se poarte „într-un chip vrednic de chemarea” la care au fost chemați.

În capitolul 3, epistola este întreruptă de o paranteză importantă (3:2-13), în care Pavel reflectă la slujirea sa și la revelația primită de la Dumnezeu cu privire la „taina” care i-a fost descoperită în mod unic, taina unității dintre evrei și neamuri în biserică, potrivit planului lui Dumnezeu în Hristos.

După ce le amintește de bogățiile lor spirituale în Hristos și de poziția pentru care au fost răscumpărați și la care au fost chemați, în capitolele 4-6, Pavel îi cheamă să trăiască în așa fel încât să reflecte acea realitate prin unitatea dintre ei:

1. Unitate în slujire (4:1-16).

2. Unitate în trăire (4:17-5:21).

3. Unitate în relații (5:22-6:9).

4. Unitate în luptele spirituale (6:10-20).

Epistola conține două rugăciuni importante, din care putem să învățăm cum să ne rugăm și pentru ce să ne rugăm: (1) O rugăciune pentru luminarea lor (1:15-23); (2) O rugăciune pentru întărire în putere (3:14-21).

B. Schița structurală detaliată a epistolei.

PARTEA ÎNTÂI: AVEM ACEEAȘI POZIȚIE ÎN HRISTOS				1:1–3:21
Introducerea epistolei				1:1-2
I. Aceleași binecuvântări în Hristos				1:3–23
	A. Binecuvântarea alegerii			1:4-6
		1. Esența alegerii constă în decizia lui Dumnezeu (El „a ales”)		1:4a
		2. Obiectul alegerii este poporul lui Dumnezeu („ne-a ales”)		1:4b
		3. Baza alegerii este Fiul lui Dumnezeu („în Hristos”)		1:4c
		4. Momentul alegerii este veșnicia lui Dumnezeu („înainte de întemeierea lumii...”)		1:4d
		5. Scopul alegerii este gloria lui Dumnezeu („spre lauda slavei harului Său”)		1:4e-6
	B. Binecuvântarea răscumpărării			1:7-10
		1. Sursa răscumpărării este „Preaiubitul” lui Dumnezeu		1:7a-b
		2. Mijlocul răscumpărării este „sângele” lui Hristos		1:7c
		3. Rezultatul răscumpărării este „iertarea” noastră		1:7d
		4. Motivația răscumpărării este „harul” lui Dumnezeu		1:7e-8
		5. Scopul răscumpărării este „domnia” lui Hristos		1:9-10
	C. Binecuvântarea moștenirii noastre			1:11-14
		1. Moștenirea noastră este rânduită prin planul lui Dumnezeu		1:11
		2. Moștenirea este asigurată pentru toți cei aleși ai lui Dumnezeu		1:12-14
	D. Rugăciunea #1: O rugăciune pentru luminare			1:15 - 23
		1. Mulțumire lui Dumnezeu pentru mântuirea lor		1:15-16
			(1a) Pentru credința lor în Domnul Isus	1:15a
			(1b) Pentru dragostea lor pentru toți sfinții	1:15b
		2. Cerere înaintea lui Dumnezeu pentru înțelegerea lor		1:16-23
			(2a) Pentru învățare prin Duhul Sfânt	1:16b-17
			(2b) Pentru înțelegerea deplină a evangheliei	1:18-23
II. Transformarea noastră în Hristos				2:1–10
	A. Înainte să-L cunoaștem pe Hristos...eram condamnați la moarte spirituală			2:1-3
		1. A fi mort spiritual înseamnă... că avem un comportament lumesc		2:2
		2. A fi mort spiritual înseamnă... că avem o natură coruptă		2:3
	B. De când Îl cunoaștem pe Hristos...suntem aduși la viață spirituală			2:4-10
		1. Aducerea noastră la viață este... o minune a îndurării lui Dumnezeu		2:4-6
		2. Aducerea noastră la viață este... o mărturie a harului lui Dumnezeu		2:7-10
III. Relația noastră în Hristos				2: 11–22
	A. O relație distantă este transformată într-o relație apropiată			2:11-13
		1. Relația noastră din trecut era complet distantă		2:11-12
		2. Relația noastră prezentă este de apropiere deplină		2:13
	B. O relație ostilă este transformată într-o relație de pace			2:14-18
		1. O relație ostilă este transformată într-o relație de pace prin persoana lui Hristos		2:14a
		2. O relație ostilă este transformată într-o relație de pace prin lucrarea lui Hristos		2:14b-18
	C. Cei străini sunt aduși în familie			2:19-22
		1. Prin Hristos...suntem toți cetățeni ai aceleași patrii		2:19a
		2. Prin Hristos...suntem toți membri ai aceleași familii		2:19b-22
	D. O paranteză: Caracterul unic a slujirii lui Pavel			3:1–13
		1. Revelația dată lui Pavel despre taina lui Hristos		3:1-7
			(1a) Slujirea lui Pavel a fost canalul unic al acestei revelații	3:1-5
			(1b) Esența acestei revelații a fost unică în slujirea lui Pavel	3:6-7
		2. Declarația făcută de Pavel despre taina lui Hristos		3:8-13
			(2a) Să vestească neamurilor bogățiile lui Hristos	3:8
			(2b) Să explice tuturor planul lui Dumnezeu	3:9
			(2c) Să arate puterilor întunericului înțelepciunea lui Dumnezeu	3:10-11
	E. Rugăciunea #2: O rugăciune pentru întărire în putere			3:1, 14-21
		1. Cere spiritualitate mai puternică		3:16-17a
			(1a) Prin puterea Duhului	3:16b
			(1b) Prin locuirea lui Hristos în noi	3:17a
		2. Cere înțelegere sporită		3:17b-19a
			(2a) Ca să înțeleagă imensitatea dragostei lui Hristos	3:18
			(2b) Ca să cunoască incomprehensibilitatea dragostei lui Hristos	3:19a
		3. Cere evlavie sporită		3:19b-21
PARTEA A DOUA: TRĂIREA NOASTRĂ ÎN HRISTOS				4:1-6:24
I. Umblarea în unitate				4:1-6
	A. Avem aceeași chemare care cere umblare în unitate			4:1
		1. Am fost chemați la o chemare cerească		4:1b
		2. Suntem îndemnați să ne purtăm în chip vrednic		4:1a
	B. Umblarea în unitate se vede în caracterul nostru			4:2-3
		1. Caracterul unității creștine este produs în interior		4:2
		2. Caracterul unității creștine este practicat în exterior		4:3
	C. Umblarea în unitate este determinată de mărturisirea noastră comună			4:4-6
		1. Aceeași formare: Un singur trup și un singur Duh		4:4a
		2. Același destin: o singură nădejde a chemării noastre		4:4b
		3. Aceeași conducere: Un singur Domn		4:5a
		4. Aceeași credință: O singură credință		4:5b
		5. Același sacrament: Un singur botez		4:5c
		6. Același Dumnezeu: Un singur Dumnezeu și Tată		4:6
II. Umblarea noastră în maturitate				4:7-16
	A. Creștem în maturitate prin slujitorii lui Hristos			4:7-11
		1. Biserica a fost zidită de apostoli și profeți		4:11a
		2. Biserica crește prin lucrarea evangheliștilor		4:11b
		3. Biserica se maturizează prin slujirea păstorilor și a învățătorilor		4:11c
	B. Creștem în maturitate pentru a-L sluji pe Hristos			4:12
		1. Ne maturizăm pentru a-L sluji pe Hristos când suntem învățați să slujim		4:12a
		2. Ne maturizăm pentru a-L sluji pe Hristos când ne implicăm în slujire		4:12b
		3. Ne maturizăm pentru a-L sluji pe Hristos când îi zidim pe alții în slujire		4:12c
	C. Creștem în maturitate în asemănarea cu Hristos			4:13-16
		1. Maturitatea în asemănarea cu Hristos este doctrinală		4:13a
		2. Maturitatea în asemănarea cu Hristos este relațională		4:13b
		3. Maturitatea în asemănarea cu Hristos este totală		4:13c-16
III. Umblarea noastră în curăție				4:17- 5:21
	A. Principii de viață contrastante			4:17-24
		1. Nu trăiţi cum trăiesc păgânii... în stricăciunea ce vine din înșelăciune		4:17-19
			(1a) Păgânii trăiesc în întuneric spiritual	4:17-18a
			(1b) Păgânii trăiesc în moarte spirituală	4:18b
			(1c) Păgânii trăiesc în răutate la nivel practic	4:19
		2. Trăiți ca Isus... în curăția ce vine din adevăr		4:20-24
			(2a) Poți trăi ca Isus... dacă îți schimbi modul de viață	4:22, 24
			(2b) Poți trăi ca Isus... dacă îți schimbi modul de gândire	4:23
	B. Practici de viață contrastante			4:25-32
		1. Practică adevărul… nu minciuna		4:25
		2. Practică mânia dreaptă… nu nedreaptă		4:26-27
		3. Practică ajutorarea… nu furtul		4:28
		4. Practică vorbirea constructivă… nu distructivă		4:29-30
		5. Practică virtuțile… nu viciile		4:31-32
	C. Planuri de viață contrastante			5:1-21
	Planul #1: Trăiește o viață care Îl are pe Dumnezeu în centru… nu pe tine			5:1-7
		1. Trăiește o viață care Îl are pe Dumnezeu în centru		5:1-2
			(1a) Viața care Îl are pe Dumnezeu în centru imită natura sfântă a lui Dumnezeu	5:1
			(1b) Viața care Îl are pe Dumnezeu în centru imită dragostea sfântă a lui Dumnezeu	5:2a
		2. Nu trăi o viață centrată pe tine însuți		5:3-6
			(2a) Viața centrată pe tine însuți este întinată de necurăție	5:3-4
			(2b) Viața centrată pe tine însuți este destinată pedepsei	5:5-6
	Planul #2: Trăiește ca lumină… nu ca întuneric			5:8-14
		1. Trăiți ca niște copii ai luminii		5:8b-10
			(1a) Copiii luminii trăiesc pentru a produce lumină	5:9
			(1b) Copiii luminii trăiesc pentru a fi plăcuți înaintea Domnului	5:10
		2. Nu trăiți ca niște copii ai întunericului		5:11-14
			(2a) Copiii întunericului fac faptele întunericului	5:11a
			(2b) Copiii luminii scot la iveală faptele întunericului	5:11-14
	Planul #3: Trăiește cu grijă... nu cu nechibzuință			5:15-21
		1. Ai grijă să trăiești înțelept… nu cu nesăbuință		5:16-17
			(1a) Folosind bine timpul	5:16
			(1b) Înțelegând voia lui Dumnezeu	5:17
		2. Ai grijă să fii plin de Duh... nu de vin		5:18-21
			(2a) Oamenii plini de Duh se închină împreună	5:19
			(2b) Oamenii plini de Duh aduc mulțumire împreună	5:20
			(2c) Oamenii plini de Duh se supun unii altora	5:21
IV. Umblarea noastră în armonie				5:22-6:9
	A. Armonie între soți și soții			5:22-33
		1. Soțiile pline de Duh se supun soților lor		5:22-24
			(1a) Care este natura supunerii?	5:22
			(1b) Pe ce se bazează supunerea?	5:23
			(1c) Care este concluzia în această privință?	5:24
		2. Soții plini de Duh își iubesc soțiile		5:25-33
			(2a) Dragostea unui soț plin de Duh… este ca dragostea lui Hristos pentru biserică	5:25b-27
			(2b) Dragostea unui soț plin de Duh… este ca dragostea pentru propriul trup	5:28-31
	B. Armonie între copii și părinți			6:1-4
		1. Obligațiile copiilor față de părinți		6:1-3
			(1a) Să asculte de părinți	6:1
			(1b) Să-și cinstească tatăl și mama	6:2-3
		2. Obligațiile părinților față de copii		6:4
			(2a) Să nu îi întărâte la mânie	6:4a
			(2b) Să îi învețe	6:4b
	C. Armonie între slujitori și stăpâni			6:5-9
		1. Ascultarea angajaților creștini		6:5-8
			(1a) Ascultarea creștină se vede în atitudine	6:5
			(1b) Ascultarea creștină se demonstrează prin hărnicie	6:6-8
		2. Exemplul angajatorilor creștini		6:9
			(2a) Poartă-te cu ei așa cum ai vrea să se poarte ei cu tine	6:9a
			(2b) Nu face abuz de putere	6:9b
			(2c) Și tu vei da socoteală	6:9c
V. Umblarea noastră în biruință				6:10-20
	A. Biruință prin protecție spirituală			6:10-12
		1. Suntem protejați prin puterea lui Dumnezeu		6:10
		2. Suntem protejați de armura lui Dumnezeu		6:11a
		3. Suntem protejați de vrăjmașul lui Dumnezeu		6:11b-12
	B. Biruință prin pregătire spirituală			6:13-20
		1. Pregătiți cu toată armura spirituală		6:13-17
			(1a) Adevărul	6:14a
			(1b) Neprihănirea	6:14b
			(1c) Evanghelia	6:15
			(1d) Credința	6:16
			(1e) Mântuirea	6:17a
			(1f) Cuvântul	6:17b
		2. Pregătiți cu toată puterea rugăciunii		6:18-20
			(2a) Diversitatea rugăciunii	6:18a
			(2b) Frecvența rugăciunii	6:18b
			(2c) Mijloacele rugăciunii	6:18c
			(2d) Felul rugăciunii	6:18d
			(2e) Obiectul rugăciunii	6:18e
			(2f) Lucruri specifice în rugăciune	6:19-20
Concluzii				6:21-24

C. Predicarea din Epistola către Efeseni.

După cum puteți vedea din „Structura cărții Efeseni”, am împărțit epistola în două secțiuni majore („Avem aceeași poziție în Hristos” și „Trăirea noastră în Hristos”)              , iar titlurile reflectă tema epistolei și ideea principală de unitate a credincioșilor atât în ce privește poziția în Hristos, cât și trăirea de zi cu zi.

Din prima secțiune a cărții („Avem aceeași poziție în Hristos”, 1:3 – 3:21), aș predica o serie de mesaje ce reflectă unitatea pe care o avem ca și credincioși prin faptul că avem aceeași poziție în Hristos – de unde venim, schimbarea care a avut loc în noi și relația nouă de care ne bucurăm în Hristos.

După aceea, aș predica o serie de predici din cea de-a doua secțiune majoră a cărții („Trăirea noastră în Hristos”, 4:1- 6:20), care reflectă unitatea credincioșilor prin faptul că au aceleași practici dacă perseverăm în adevărul că avem aceeași poziție spirituală.

Pentru că această epistolă conține atât de multă învățătură atât despre subiecte doctrinare (cum ar fi predestinarea și alegerea, răscumpărarea, pecetluirea cu Duhul Sfânt etc.), cât și despre subiecte practice (cum ar fi iertarea, împăcarea, controlarea limbii, rolurile liderilor spirituali în biserică etc.), cred că ar fi bine ca, atunci când predici din cartea aceasta în biserica ta, să ai predici suplimentare separate pentru subiectele care trebuie abordate mai în detaliu. De exemplu, dacă aveți servicii religioase și duminică seara, ai putea predica atunci aceste predici sau la întâlnirile de rugăciune sau de studiu biblic din timpul săptămânii. Acestea ar fi predici tematice, care ar folosi și alte pasaje din Scriptură ce dezvoltă ideile prezentate în seria de predici din cartea Efeseni.

II. Consolidarea conducerii biblice:
Rânduiala în biserică, partea a 3-a, 1 Timotei 1:18-20

Epistola 1 Timotei este structurată în jurul a cinci „porunci” (puncte de învățătură), pe care apostolul Pavel i le dă tânărului pastor Timotei, fiul spiritual al lui Pavel și protejatul său. Aceste cinci porunci sunt după cum urmează:

A. Despre responsabilitățile pastorale (1:3-20): „Să te lupţi lupta cea bună.”

B. Despre închinarea publică (2:1-15): „Bărbaţii să se roage… Femeia să înveţe în tăcere.”

C. Despre conducerea pastorală (3:1-16): „Să ştii cum trebuie să te porţi în Casa lui Dumnezeu.”

D. Despre devoțiunea personală (4:1-6:2): „Fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii.”

E. Despre motivarea pastorală (6:3-21): „Să păzeşti porunca, fără prihană… păzeşte ce ţi s-a încredinţat.”

A. Despre responsabilitățile pastorale (1:3-20)

Prima poruncă a lui Pavel către Timotei, la începutul primei sale epistole, este cu privire la responsabilitatea pastorului de a lupta „lupta cea bună” (1:18), după cum urmează:

A1. Păstrează doctrina curată (1:3-11).

A2. Mărturisește despre harul salvator al lui Dumnezeu (1:12-17).

A3. Împlinește-ți chemarea (1:18-20).

În ultimele două ediții ale acestui jurnal (NPJ 47 și 48), am vorbit despre primele două lucruri privitoare la responsabilitățile pastorale: A1 (Păstrează doctrina curată) și A2 (Mărturisește despre harul salvator al lui Dumnezeu). În prezenta ediție, începem cu punctul A3…

A3. Împlinește-ți chemarea (1:18-20). Aceste versete sumarizează și accentuează prima poruncă a lui Pavel către Timotei, pe care am studiat-o deja.

Chemarea pastorală a lui Timotei era să apere adevărul, păstrând doctrina curată prin învățătura pe care o dădea altora (1:3-11) și mărturisind despre harul salvator al lui Dumnezeu prin mărturia sa personală (1:12-17). Pentru a sublinia lucrul acesta, Pavel repetă: „Porunca pe care ţi-o dau, fiule Timotei” (1:18a). Aceste responsabilități pastorale (curăția doctrinei și claritatea evangheliei) îi fuseseră încredințate mai întâi lui Pavel, care acum i le încredințează lui Timotei pentru a le exercita în biserica din Efes. Ca un bun exemplu, Pavel exercitase aceste responsabilități pastorale, iar Timotei este îndemnat să le ducă mai departe neabătut în slujirea sa. Porunca aceasta și responsabilitățile despre care vorbește sunt sarcini serioase, pe care Pavel i le încredințează lui Timotei ca pe o moștenire de mare preț pentru a fi păzite și îndeplinite în slujirea pastorală.

Încredințarea acestor responsabilități reflectă „prorociile făcute mai înainte despre tine” (1:18b), spune Pavel. În mod clar, rolul pastoral pe care îl avea acum Timotei și încredințarea acestor responsabilități reprezintă punctul culminant a ceea ce fusese recunoscut mai înainte și anticipat în biserică, unde darurile lui spirituale și chemarea la slujire fuseseră profețite și unde fusese pus deoparte pentru o astfel de slujire ca cea din Efes, unde era acum. Timotei se ridicase la înălțimea așteptărilor și învățase să slujească sub supravegherea mentorului și tatălui său spiritual, Pavel, care îi confirmă acum slujirea.

Ca încurajare pentru zilele ce vor urma, Pavel face referire la profețiile acelea despre Timotei, pentru „ca, prin ele, să te lupţi lupta cea bună” (1:18c). Pastorul Timotei va avea, fără îndoială, și zile grele, lucru inevitabil în slujirea pastorală, zile de luptă spirituală, pe care va trebui s-o ducă. Aceasta este slujirea pastorală în esență – o bătălie spirituală împotriva forțelor răului, care încearcă să descurajeze și să-i întoarcă de la credință pe cei aflați în grija păstorului. Observați, vă rog, că Pavel spune că lupta este „bună.” Noi știm că războiul militar este rău și așa este, de obicei. Dar lupta spirituală este bună, pentru că ne opunem forțelor răului, încercând să ducem mai departe cauza evangheliei și să apărăm adevărul lui Dumnezeu.

Timotei va trebui să lupte pentru „pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna” (Iuda 3). Va trebui să lupte, pentru el și pentru membrii bisericii sale, cu forțele răului care îi atacă permanent pe oamenii lui Dumnezeu (Ef. 6:12-20). Va trebui să îi mustre pe cei care promovează o doctrină falsă în biserică și să-i îndrepte pe cei care greșesc (2 Tim. 3:16). Va trebui să-i mustre public pe cei care perseverează în păcat (1 Tim. 5:20). Toate aceste atacuri și multe altele vor fi obositoare și descurajante, dar fac parte din slujirea pastorală. Pavel este transparent în privința acestor provocări și nu încearcă să le ascundă, dar îl încurajează pe Timotei spunându-i că tot ce a avut loc în viața lui – poziția pe care o avea acum în biserică și darurile pe care i le-a dat Dumnezeu – era suficient pentru a-i da putere în lupta ce o avea de dus.

Pavel îi spune lui Timotei: „să păstrezi credinţa şi un cuget curat” (1:19a). Acestea două sunt fundamentale și inseparabile pentru viața creștină, și cu atât mai mult în slujirea pastorală. De fapt, sunt atât de importante încât Pavel le menționează în 1:5, apoi aici în 1:19 și din nou în 3:9, subliniind astfel că, pentru a putea duce această luptă spirituală, credința în Hristos și integritatea trebuie să fie necompromise. Credința și practica merg mână-n mână. Credința este punctul de plecare – a-L cunoaște pe Hristos ca Mântuitor și apoi a crește în înțelegerea credinței noastre și în încrederea noastră, pe baza Cuvântului lui Dumnezeu. Adevărul trebuie să fie însoțit de un cuget bun printr-o trăire integră. Credința și comportamentul merg mână-n mână, formând o barieră de nepătruns împotriva atacurilor dușmanului nostru spiritual. Cu siguranță vor veni zile de descurajare pentru Timotei, dar Pavel îl încurajează spunându-i că poate învinge aceste atacuri spirituale, ținându-se strâns de credința pe care o mărturisește și o predică altora, trăind în așa fel încât conștiința să-i fie nepătată, iar comportamentul și caracterul să-i reflecte credința.

Pentru a-și susține argumentul, Pavel menționează două exemple care se află la polul opus, doi bărbați care și-au pierdut credința și cugetul curat, ceea ce a dus la înfrângerea lor totală în lupta spirituală: „… un cuget curat, pe care unii l-au pierdut, şi au căzut din credinţă. Din numărul lor sunt Imeneu şi Alexandru, pe care i-am dat pe mâna Satanei, ca să se înveţe să nu hulească” (1:19b-20). Acești doi bărbați au respins, în mod evident, principiul conform căruia o viață creștină solidă este bine așezată pe temelia „credinţei şi a unui cuget curat.” Prin urmare, au pierdut bătălia și „au căzut din credinţă.” Când dragostea pentru Hristos și credința în El se sting, când nu mai susții adevărul Scripturii nu mai trăiești după el, când nu mai ai o conștiință curată înaintea lui Dumnezeu, pentru că ai renunțat la trăirea creștină în integritate, atunci nu mai ai o temelie puternică pe care să trăiești și să „te lupţi lupta cea bună” împotriva vrăjmașului nostru spiritual.

Când credința în Hristos și încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu încep să se clatine și când te îndepărtezi de standardele morale ce definesc un creștin adevărat, te expui riscului de a-ți distruge viața. Observați, vă rog, cele două imagini pe care le folosește Pavel aici: „lupta” (1:18) și „au căzut” (1:19). Ca și creștini, suntem soldați angajați într-un război spiritual împotriva dușmanului și suntem călători angajați într-o călătorie spirituală asemănătoare cu traversarea oceanului, o călătorie plină de pericole, amenințată de stânci și furtuni. Atât războiul, cât și călătoria vor fi câștigate sau pierdute în funcție de fermitatea credinței noastre și de reflectarea credinței în integritatea comportamentului nostru. Cei care slăbesc în angajamentul și convingerea lor față de adevărurile Scripturii riscă să fie înfrânți în lupta spirituală. Mai rău, cei care renunță la credința în Dumnezeu și în Cuvântul Său vor naufragia, ceea ce va duce la un adevărat dezastru, ca în cazul lui „Imeneu şi Alexandru, pe care i-am dat pe mâna Satanei, ca să se înveţe să nu hulească” (1:20).

Cine erau acești bărbați și ce vrea să spună Pavel când zice: „…pe care i-am dat pe mâna Satanei”? Nu poate fi stabilită cu exactitate identitatea acestor bărbați; nu putem spune decât că, cel mai probabil erau lideri în biserică, poate erau cei menționați indirect în 1 Timotei 1:3-7. În ce privește expresia „pe care i-am dat pe mâna Satanei”, Pavel o mia folosește și în 1 Corinteni 5:5 când vorbește despre omul vinovat de imoralitate sexuală. Este puțin probabil că Pavel ar fi folosit aceeași expresie în contexte asemănătoare – pentru a descrie situația unor persoane stricate (din punct de vedere spiritual sau sexual) – cu sensuri diferite. Astfel, în ambele sensuri, credem că Pavel vrea să spună că, lăsând aceste persoane delincvente în afara sferei sfinte și protejate a bisericii, în sfera păgână și neprotejată a lumii, vor experimenta atacurile nemijlocite ale lui Satan „ca să se înveţe să nu hulească.” Vă amintiți că, mai devreme în studiul nostru (NPJ 48), Pavel spune despre sine că înainte de convertire era un hulitor (1:13), pentru că a sfidat legea lui Dumnezeu, atât prin cuvânt, cât și prin faptă. Tot așa și oamenii aceștia, cu siguranță au negat adevărul despre Hristos, au promovat speculații și o doctrină falsă în biserică, s-au ținut de basme și de înșirări de neamuri fără sfârșit, s-au apucat de flecării, fără să știe ce vorbesc, încercând astfel să-i atragă și pe alții după ei și să dezbine biserica. Din acest motiv Pavel spune: „i-am dat pe mâna Satanei”, pentru a fi reabilitați după ce și-au învățat lecția.

III. Schițe de predici

Titlu: Să învățăm de la Isus – Să luăm parte la suferințele Lui (Matei 26:36-46)

Subiectul: Apropierea de Isus

Tema: Trebuie să stăm aproape de Isus, veghind și rugându-ne.

Punctul I: Isus Își exprimă tulburarea (26:37-38)

Punctul II: Isus se roagă pentru izbăvire (26:39-41)

Punctul III: Isus Își acceptă destinul (26:42-46)